malițios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MALIȚIÓS, -OÁSĂ, malițioși, -oase, adj. (
Livr.; adesea adverbial) Răutăcios, caustic. [
Pr.:
-ti-os] – Din
fr. malicieux, lat. malitiosus.malițios (Dicționar de neologisme, 1986)MALIȚIÓS, -OÁSĂ adj. (
Liv.) Răutăcios, mușcător, caustic. [Pron.
-ți-os. / cf. lat.
malitiosus, fr.
malicieux].
malițios (Marele dicționar de neologisme, 2000)MALIȚIÓS, -OÁSĂ adj. răutăcios, mușcător, caustic. (< fr.
malicieux, lat.
malitiosus)
malițios (Dicționaru limbii românești, 1939)*malițiós, -oásă adj. (lat.
malitiosus). Răutăcĭos. Adv. În mod malițios:
a zîmbi malițios.malițios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)malițiós (
livr.)
(-ți-os) adj. m.,
pl. malițióși; f. malițioásă, pl. malițioásemalițios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)malițios a. plin de maliție.