malaric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MALÁRIC, -Ă, malarici, -ce, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care suferă de malarie (cronică).
2. Adj. Care aparține malariei, privitor la malarie. – Din
it. malarico.malaric (Dicționar de neologisme, 1986)MALÁRIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de malarie. [<
malarie +
-ic].
malaric (Marele dicționar de neologisme, 2000)MALÁRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de malarie. (< it.
malarico)
malaric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maláric adj. m.,
s. m.,
pl. malárici; adj. f.,
s. f. malárică, pl. maláricemalaric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)malaric a. expus malariei:
copii malarici CAR.