malahit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MALAHÍT s. n. Carbonat natural de cupru de culoare verde, cristalizat, întrebuințat la fabricarea unor obiecte decorative sau a unor vopsele. [
Var.:
malachít s. n.] – Din
fr. malachite.malahit (Dicționar de neologisme, 1986)MALAHÍT s.n. Carbonat natural de cupru de culoare verde, opacă, folosit ca piatră semiprețioasă. [Pl.
-turi, -te, var.
malachit s.n. / < fr.
malachite, cf. gr.
malachites].
malahit (Marele dicționar de neologisme, 2000)MALAHÍT s. n. carbonat bazic natural de cupru verde, sticlos, piatră semiprețioasă. (< fr.
malachite)
malahit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MALAHÍT (MALACHÍT) (‹
fr.)
s. n. Carbonat natural bazic de cupru, cristalizat în sistemul monoclinic, de culoare verde și luciu sticlos până la diamantin. Formează agregate stalactitice, reniforme sau cruste, adesea cu structură zonară sau radiară. Este folosit ca minereu de cupru sau ca piatră de ornament. Din
m. se confecționează diferite obiecte (casete, cupe) sau podoabe.
malahit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)malahít s. n.