maimuțări - explicat in DEX

maimuțări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MAIMUȚĂRÍ, maimuțăresc, vb. IV. 1. Tranz. A imita pe cineva (pentru a-l lua în râs); a maimuți. 2. Refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi. – Maimuță + suf. -ări.

maimuțări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
maimuțărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. maimuțărésc, imperf. 3 sg. maimuțăreá; conj. prez. 3 să maimuțăreáscă

maimuțărì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
maimuțărì v. a căuta să imite (cum fac maimuțele).