maimuțoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAIMUȚÓI, maimuțoi, s. m. Augmentativ al lui
maimuță; maimuță mascul. ♦ (
Fam.) Epitet dat unui bărbat foarte urât sau care obișnuiește să imite pe alții; epitet dat unui bărbat neserios. –
Maimuță +
suf. -oi.maimuțoi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)maimuțoi s. m. invar. (augm., peior.) 1. bărbat foarte urât
2. bărbat care obișnuiește să-i imite pe alții
3. bărbat neserios / fără personalitate
maĭmuțoĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)maĭmuțóĭ m., pl. tot așa.
Vest. Masculu maĭmuțeĭ.
Fig. Om foarte urît. – În est
momițoĭ și ob.
monițoĭ.maimuțoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maimuțói s. m.,
pl. maimuțói, art. maimuțóii