maimuțări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAIMUȚĂRÍ, maimuțăresc, vb. IV.
1. Tranz. A imita pe cineva (pentru a-l lua în râs); a maimuți.
2. Refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi. –
Maimuță +
suf. -ări.