maimar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)maimár (maimári), s. m. – (Înv.) Conducător de lucrări, subinginer. –
Mr. maimar. Tc. (
arab.)
meimar (Șeineanu, III, 74),
cf. ngr. μαϊμάρης,
bg.,
sb. maimar. –
Der. maimărie, s. f. (biroul maimarului).
maĭmar (Dicționaru limbii românești, 1939)*maĭmár m. (turc.
meĭmar [d. ar.
mi'mar], arhitect; ngr.
maĭmáris, bg. sîrb.
maĭmar).
Vechĭ. Arhitect.