maiestos(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MAIESTÓS, -OASĂ adj. v. maiestuos.
maĭestos(Dicționaru limbii românești, 1939) *maĭestós (d. maĭestate, ca și it. maestoso) și -tuós, (ca fr. majestueux) -oásă adj. Plin de maĭestate: mers maĭestos. Adv. Cu maĭestate.
maiestos(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) maiestos a. plin de maiestate.