măguli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂGULÍ, măgulesc, vb. IV.
1. Tranz. A satisface amorul propriu sau vanitatea cuiva prin vorbe sau fapte; a flata; a linguși.
2. Refl. (
Înv.) A se amăgi cu..., a se împăca cu..., a se încânta cu... – Din
sl. magulitsen.