magot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAGÓT, magoți, s. m. Maimuță mare, fără coadă, care trăiește în nordul Africii și în regiunea Gibraltar
(Macacus sylvanus). – Din
fr. magot.magot (Dicționar de neologisme, 1986)MAGÓT s.m. Specie de macac din regiunile stâncoase ale Gibraltarului. [< fr.
magot].
magot (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAGÓT s. m. maimuță mare, fără coadă, din regiunile stâncoase ale Gibraltarului și ale Africii de Nord. (< fr.
magot)
magot (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MAGÓT (‹
fr. {i})
s. m. Maimuță catariniană de
c. 75 cm lungime, fără coadă, cu fața roșie (
Macacus sylvanus); trăiește în N Africii și în Gibraltar (unica specie din Europa).
magot (Dicționaru limbii românești, 1939)*magót m. (fr.
magot, care pare a veni d. numele propriŭ
Magog, asociat cu cel de
Gog în Biblie și care însemna cînd o țară, cînd o națiune din Extremu Orient). Un fel de maĭmuță îndesată și fără coadă, din genu macaculuĭ:
magoțiĭ din Gibraltar. Figură grotescă de porțelan, fabricată întîĭ pin [!] China și Japonia.
Fig. Om foarte urît.
magot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)magót s. m.,
pl. magóți