magopață (Dicționaru limbii românești, 1939)
magopáță f., pl. ețe (din -peață, fem. d. magopeț). Mold. Rar. Femeĭe desfrînată.
magopață (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
magopață f. Mold. curvă (negr.). [Cf. vechiu-rom. magopeț, brutar].