magno (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÁGNO s. n. Aliaj de nichel și mangan, folosit în electrotehnică. – Din
germ. Magno.magno (Marele dicționar de neologisme, 2000)MÁGNO s. n. aliaj de nichel și mangan, folosit în electrotehnică. (< germ.
Magno)
magno (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mágno s. n.,
art. mágnoul