magnitudine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAGNITÚDINE, magnitudini, s. f. 1. Mărime stelară.
2. Mărime care indică gradul de intensitate al unui cutremur. – Din
fr. magnitude, lat. magnitudo, -inis.magnitudine (Dicționar de neologisme, 1986)MAGNITÚDINE s.f. 1. Măreție, strălucire a unui astru.
2. Mărime a unui cutremur de pământ. [Cf. lat.
magnitudo, fr.
magnitude].
magnitudine (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAGNITÚDINE s. f. 1. măreție, strălucire a unui astru. 2. grad de intensitate a unui cutremur de pământ. (< fr.
magnitude, lat.
magnitudo)
magnitudine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)magnitúdine s. f.,
g.-d. art. magnitúdinii; pl. magnitúdini