magnilocvent (Dicționar de neologisme, 1986)
MAGNILOCVÉNT, -Ă adj., s.m. și f. (Liv.) Dotat cu mare elocvență; orator mare. [Cf. it. magniloquente].
magnilocvent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MAGNILOCVÉNT, -Ă adj. grav, emfatic, exagerat (în vorbire). (< it. magniloquente)