magnific - explicat in DEX

magnific (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MAGNÍFIC, -Ă, magnifici, -ce, adj. (Livr.) Măreț, grandios, superb, minunat; de un fast ieșit din comun. ♦ (Cu valoare de superlativ) Foarte frumos, strălucit, desăvârșit. – Din fr. magnifique.

magnific (Dicționar de neologisme, 1986)
MAGNÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Măreț, grandios, minunat. [Cf. fr. magnifique, lat. magnificus].

magnific (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MAGNÍFIC, -Ă adj. măreț, grandios. ◊ foarte frumos; superb, minunat. (< fr. magnifique, lat. magnificus)

magnific (Dicționaru limbii românești, 1939)
*magnífic, -ă adj. (lat. magnificus, d. magnus, mare, și fácere, a face). Măreț, strălucit: templu, palat magnific, (fig.) orator, discurs magnific. Glorios: titlu magnific. Adv. În mod magnific.

magnific (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
magnífic adj. m., pl. magnífici; f. magnífică, pl. magnífice

magnific (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
magnific a. măreț.