magnico (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÁGNICO s. n. Aliaj feromagnetic de fier, magneziu, nichel și cobalt. – Din
fr. magnico.magnico (Dicționar de neologisme, 1986)MAGNICO s.n. Aliaj de magneziu, nichel și cobalt. [< fr.
magnico <
mag(neziu) +
ni(chel) +
co(balt)].
magnico (Marele dicționar de neologisme, 2000)MÁGNICO s. n. aliaj de magneziu, nichel și cobalt. (< fr.
magnico)
magnico (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mágnico s. n.,
art. mágnicoul