magnezit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAGNEZÍT s. n. Carbonat natural de magneziu, de culoare albă-gălbuie sau brună, folosit în industrie. [
Var.:
magnezítă s. f.] – Din
fr. magnésite.magnezit (Dicționar de neologisme, 1986)MAGNEZÍT s.n. Carbonat natural de magneziu. [Var.
magnezită s.f. / < fr.
magnésite].
magnezit (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAGNEZÍT s. n. carbonat natural de magneziu, pentru cărămizi refractare, izolatoare electrice etc.; giobertit. (< fr.
magnésite)
magnezit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MAGNEZÍT (MAGNEZÍTĂ) s. f. (‹
fr. {i})
s. n. Carbonat natural de magneziu, care cristalizează în sistemul romboedric; apare în mase grăunțoase, compacte, de culoare albă-cenușie; este un mineral refractar, utilizat în metalurgie, industria cimentului, electrotehnică, alimentară, a cauciucului etc.
magnezit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)magnezít s. n.