magnetotecă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAGNETOTÉCĂ, magnetoteci, s. f. Colecție de benzi magnetice (înregistrate);
p. ext. mobilă în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru audierea benzilor magnetice înregistrate. – Din
fr. magnétothèque.magnetotecă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAGNETOTÉCĂ s. f. colecție de benzi magnetice; (p. ext.) mobila în care se păstrează; încăpere specială pentru audierea benzilor magnetice înregistrate. (< fr.
magnétothèque)