magnetostricțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAGNETOSTRICȚIÚNE, magnetostricțiuni, s. f. (
Fiz.) Deformare a unui corp sub acțiunea unui câmp magnetic variabil. – Din
fr. magnétostriction.magnetostricțiune (Dicționar de neologisme, 1986)MAGNETOSTRICȚIÚNE s.f. (
Fiz.) Deformare a dimensiunilor unui corp feromagnetic sub influența magnetizării. [Pron.
-ți-u-. / < fr.
magnétostriction, engl.
magnetostriction].
magnetostricțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAGNETOSTRICȚIÚNE s. f. deformare a dimensiunilor unui corp feromagnetic sub influența magnetizării. (< fr.
magnétostriction)
magnetostricțiune (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MAGNETOSTRICȚIÚNE (‹
fr. {i})
s. f. Fenomen de deformare a unui corp sub influența unui câmp magnetic (
m. directă) sau de magnetizare a acestuia în urma unei deformări (
m. inversă); se produce datorită schimbării stării energetice a rețelei cristaline în câmpul magnetic și, ca urmare, a distanței dintre nodurile rețelei, are aplicații în procesul de producere și receptare a ultrasunetelor.
magnetostricțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!magnetostricțiúne (-tos-tric-ți-u-/-to-stric-) s. f.,
g.-d. art. magnetostricțiúnii