magnat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAGNÁT, magnați, s. m. 1. Mare latifundiar maghiar sau (mai rar) polonez.
2. Mare capitalist. – Din
lat. magnatus. Cf. germ. Magnat, fr. magnat.magnat (Dicționar de neologisme, 1986)MAGNÁT s.m. 1. Latifundiar (feudal) maghiar sau polonez.
2. Mare bogătaș, mare capitalist. [< germ.
Magnat, fr.
magnat, engl.
magnate, cf. lat.
magnus – mare].
magnat (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAGNÁT s. m. 1. latifundiar (feudal) maghiar sau polonez. 2. mare proprietar de capital industrial și financiar. (< lat.
magnatus, germ.
Magnat, fr.
magnat)
magnat (Dicționaru limbii românești, 1939)magnát m. (lat.
*magnas [pl.
magnátes, boĭerĭ marĭ] și
magnátus, d.
magnus, mare). Nobil la Ungurĭ și Polonĭ.
magnat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)magnát s. m.,
pl. magnáțimagnat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)magnat m. nobil ungur sau polon.