magnanim (Dicționar de neologisme, 1986)MAGNANÍM, -Ă adj. Mărinimos, cu suflet nobil. [< fr.
magnanime, cf. lat.
magnanimus <
magnus – mare,
animus – suflet].
magnanim (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAGNANÍM, -Ă adj. mărinimos, cu suflet nobil, gene-ros. (< fr.
magnanime, lat.
magnanimus)
magnanim (Dicționaru limbii românești, 1939)*magnánim, -ă adj. (lat.
magnánimus, d.
magnus, mare, și
ánimus, suflet. V.
unanim).
Rar. Mărinimos. Adv. Cu mărinimie.
magnanim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!magnaním (
livr.)
adj. m.,
pl. magnaními; f. magnanímă, pl. magnaníme