magherniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAGHÉRNIȚĂ, maghernițe, s. f. 1. Casă mică, sărăcăcioasă, dărăpănată; construcție rudimentară.
2. Prăvălie mică și sărăcăcioasă.
3. (
Înv.) Bucătărie. – Din
bg. magernica.magherniță (Dicționaru limbii românești, 1939)maghérniță f., pl.
e (bg.
magernica, bucătărie de mînăstire, d. ngr.
magerĭómaĭ, vechĭ
magirion, scris
-eĭon. V.
magher).
Vechĭ. Bucătărie.
Azĭ. Iron. Gașcă, baracă. Prăvalioară [!].
magherniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maghérniță s. f.,
g.-d. art. maghérniței; pl. maghérnițemagherniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)magherniță f. căscioară sau prăvălioară de scânduri. [Vechiu-rom. m
agherniță, bucătărie = gr. mod.].