magaza (Dicționaru limbii românești, 1939)
magazá și mahazá f. (turc. pop. [după fr.] maghaza, d. ar. mahzen [cu art. al-mahzen], pl. mehazin, din răd. hazana, de unde și rom. hazna; ngr. magazí, magazés, bg. sîrb. magaza; it. magazzino, fr. magasin, sp. magacen, almagacen, almacen). Vechĭ. Și azĭ în Cov. Depozit de mărfurĭ care se vînd cu toptanu (Beld. 1835). – Și maazá.