măgar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂGÁR, măgari, s. m. 1. Animal din familia calului, mai mic decât acesta, cu părul de obicei sur, capul mare și urechile lungi, întrebuințat ca animal de povară și de tracțiune; asin
(Equus asinus). ◊
Expr. A nu fi nici cal, nici măgar = a nu avea o situație precisă, a nu aparține unei categorii determinate.
2. Epitet dat unui om prost, încăpățânat sau obraznic. –
Cf. alb. magar, bg. magare.