măduvă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MẮDUVĂ s. f. 1. Substanță moale, de culoare gălbuie sau roșie, aflată în canalul oaselor, care ajută la formarea sângelui și a țesutului osos. ◊
Măduva spinării = parte a sistemului nervos central aflată în interiorul coloanei vertebrale, care coordonează reflexele necondiționate somatice și vegetative medulare; rahis. ◊
Loc. adv. Până în măduvă sau
până în (sau
la) măduva oaselor = până în adâncul ființei, al sufletului; profund, adânc.
2. Zona interioară, centrală, moale a tulpinii plantelor; inima (tulpinii);
p. restr. sevă, mâzgă.
3. Fig. (Rar) Partea esențială a unui lucru, fondul unei probleme, al unei opere etc.; esență, miez. –
Lat. medulla.