madrigal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MADRIGÁL, madrigale, s. n. 1. Poezie lirică scurtă care exprimă sentimente delicate sau complimente (la adresa unei femei).
2. Scurtă compoziție muzicală vocală cu caracter liric, caracteristică pentru
sec. XVI. [
Pl. și:
madrigaluri] – Din
fr. madrigal.madrigal (Dicționar de neologisme, 1986)MADRIGÁL s.n. 1. Poezie scurtă care cuprinde elogii galante la adresa unei femei.
2. Scurtă compoziție muzicală vocală, cu caracter liric. [Pl.
-le, -luri. / cf. fr.
madrigal, it.
madrigale].
madrigal (Marele dicționar de neologisme, 2000)MADRIGÁL s. n. 1. poezie lirică scurtă de natură galantă, care face elogiul unei femei. 2. scurtă compoziție muzicală vocală cu caracter idilic și foarte delicat. (< fr.
madrigal, it.
madrigale)
madrigal (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MADRIGÁL (‹
fr.)
s. n. 1. Specie a genului liric, de proporții reduse, cu conținut idilic sau galant, cultivată încă din
sec. 14 în Italia (Petrarca); s-a răspândit în
sec. 16-18 în Franța (C. Marot, B. de Fontenelle) și în alte țări europene. Cu timpul, a dobândit inflexiuni didactice și satirice.
2. Cântec cu caracter pastoral, devenit în Evul Mediu cântec pe două sau trei voci cu refren, iar în
sec. 16 compoziție muzicală polifonică pentru cor
a cappella scrisă pe text laic. Reprezentanți de seamă: G.P. Palestrina și
F. Landino.
madrigal (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MADRIGAL, formație corală românească de cameră, creată în 1963 de Marin Constantin, pe lângă Conservatorul „Ciprian Porumbescu”. Repertoriu renascentist și modern, interpretat cu mare acuratețe stilistică și perfecțiune sonoră. A susținut peste 3.000 de concerte în țară și în străinătate. Împreună cu dirijorul său, corul
M. a realizat peste 40 de discuri și șapte compact-discuri.
madrigal (Dicționaru limbii românești, 1939)*madrigál n., pl.
e și
urĭ (fr.
madrigal, it.
madrigale, d. sp.
madrigal, derivat d.
madrugoda, auroră). Scurtă poezie delicată saŭ galantă adresată uneĭ femeĭ.
madrigal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)madrigál (ma-dri-) s. n.,
pl. madrigále/madrigálurimadrigal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)madrigal n. poezie ce conține, în câteva versuri, o cugetare ingenioasă și galantă.