macronucleu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MACRONUCLÉU, macronuclee, s. n. (
Biol.) Nucleu mare al celulei care reprezintă corpul unui infuzor
1. – Din
fr. macronucléus.macronucleu (Dicționar de neologisme, 1986)MACRONUCLÉU s.n. Nucleu mare al celulei care alcătuiește corpul unui infuzor. [Cf. fr.
macronucléus].
macronucleu (Marele dicționar de neologisme, 2000)MACRONUCLÉU s. n. nucleu vegetativ mare, la unele protozoare, care reglează metabolismul. (< fr.
macronucléus)
macronucleu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MACRONUCLÉU (‹
fr.)
s. n. (
ZOOL.) Nucleu mare, asociat de obicei unuia sau mai multor nuclee mai mici, necesar pentru reproducere (conjugare sau autogamie). După procesul reproducerii, degenerează. Se formează iar în zigot din materialul nuclear.
macronucleu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)macronucléu (ma-cro-nu-cleu) s. n.,
art. macronucléul; pl. macronuclée