macroeconomie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MACROECONOMÍE s. f. Economia, relațiile economice la nivelul ramurilor și al ansamblului economiei naționale. [
Pr.:
-cro-e-] –
Macro1 + economie.macroeconomie (Dicționar de neologisme, 1986)MACROECONOMÍE s.f. Ramură a științei economiei care studiază relațiile economice la nivelul ansamblului economiei naționale. [Pron.
-cro-e-, gen.
-iei. / cf. fr.
macroéconomie].
macroeconomie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MACROECONOMÍE s. f. ramură care studiază relațiile economice la nivelul ansamblului economiei naționale. (< fr.
macroéconomie)
macroeconomie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MACROECONOMÍE (‹
macro- +
economie)
s. f. Domeniu al teoriei economice care studiază modul în care funcționează ansamblul economic al unei țări, respectiv comportamentul unor variabile globale semnificative, numite agregate economice, ca: produsul intern brut, investițiile, consumul, exportul, masa monetară, rata dobânzii, gradul de ocupare a forței de muncă. Analiza macroeconomică are ca scop fundamentarea deciziilor politicii economice.
macroeconomie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)macroeconomíe (ma-cro-) s. f.,
art. macroeconomía, g.-d. macroeconomíi, art. macroeconomíei