macrobiotic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MACROBIÓTIC, -Ă, macrobiotici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. (Rar) Disciplină medicală bazată pe un ansamblu de reguli de igienă (alimentară) a căror respectare se consideră că poate prelungi viața omului.
2. Adj. De macrobiotică. ♦ (Despre organisme) Longeviv. [
Pr.:
-bi-o-] – Din
germ. Makrobiotik, fr. macrobiotique.macrobiotic (Dicționar de neologisme, 1986)MACROBIÓTIC, -Ă adj. Referitor la macrobiotică. //
s.m. (
Biol.) Organism cu o viață foarte lungă. [Pron.
-bi-o-. / <
macrobiotică].
macrobiotic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MACROBIÓTIC, -Ă I.
adj. 1. referitor la macrobiotică. 2. (despre organisme) cu o viață foarte lungă; longeviv. II. s. f. știință care studiază problemele longevității. (< fr.
macrobiotique)
macrobiotic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)MACROBIÓTIC, -Ă, macrobiotici, -ce, adj. 2. De macrobiotică. ♦ (Despre organisme) Longeviv. [
Pr.:
-bi-o-] – Din
germ. Makrobiotik, fr. macrobiotique.macrobiotic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)macrobiótic (ma-cro-bi-o-) adj. m.,
pl. macrobiótici; f. macrobiótică, pl. macrobiótice