măcriș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂCRÍȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze alungite și acrișoare, cultivată ca plantă alimentară sau medicinală
(Rumex acetosa). ◊
Măcriș mărunt = varietate de măcriș cu frunzele în formă de spadă și cu flori roșietice
(Rumex acetosella). Măcrișul calului = varietate de măcriș cu frunzele ușor încrețite și cu flori verzui
(Rumex conglomeratus). ◊ Compus:
măcrișul-iepurelui sau
măcrișul-caprei = plantă erbacee cu frunze acrișoare acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu ale trifoiului, și cu flori albe, roșietice sau albăstrui
(Oxalis acetosella). ♦
Sare de măcriș = numele popular al unei combinații de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu. –
Et. nec. Cf. acru.