macorteață (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MACORTEÁȚĂ, macortețe, s. f. (
Reg.) Strachină mare. –
Ucr. macortet.macorteață (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)macorteáță,
macortéțe, s.f. (reg.) piuliță de pisat mac și usturoi.
macorteață (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)macorteáță (macortéțe), s. f. – Strachină. –
Var. mărcoteț. Rut. makortetĭ (Candrea; Scriban). În
Bucov. și
Basar.macorteață (Dicționaru limbii românești, 1939)macorteáță f., pl.
ețe (rut.
mákortetĭ și
mákortertĭ [rus.
-értĭ], d.
mak, mac, și
terti, a răzui, a pisa. V.
macahor).
Buc. Piuliță de lut de pisat mac și usturoĭ p. mujdeĭ. – În Bas. și
mărcoteț (rev. I. Crg. 14, 23 și 24) și
marcateț (Șez. 1922, 151), n., pl.
e.