macmahon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MACMAHÓN, macmahoane, s. n. (
Înv.) Șpriț
1. – Din
n. pr. Mac Mahon.macmahon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MAC-MAHON [makmaõ],
Patrice, duce de Magenta (1808-1893), mareșal și om politic francez. A participat la Războiul Crimeii (1853-1856). În Războiul Franco-Sard-Austriac a repurtat victoria de la
Magenta (iun. 1859). A condus armata versailleză, care a înăbușit Comuna din Paris (1871). Guvernator al Algeriei (1864-1870). Ca președinte al Franței (1873-1879), a dus o politică antirepublicană, fiind silit să demisioneze.
macmahon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)macmahón (
înv.)
s. n.,
pl. macmahoánemacmahon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mac-mahon n. vin amestecat cu apă gazoasă sau minerală:
beau o bere, un mac-mahon CAR.
macmahon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Mac-Mahon m. mareșal francez, născut la 1800, se distinse în Crimea și în Italia la Magenta, fu rănit și făcut prizonier la Sedan în 1870; Președinte al Republicei franceze dela 1873-1879; mort în 1893.