maclă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÁCLĂ, macle, s. f. Formă de cristalizare în care două sau mai multe cristale se alipesc sau se întrepătrund, alcătuind o simetrie față de un plan sau un ax; cristal format în acest fel. – Din
fr. macle.maclă (Dicționar de neologisme, 1986)MÁCLĂ s.f. Grup de două sau de mai multe cristale alipite sau întrepătrunse. [< fr.
macle, cf. lat.
macula – pată].
maclă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MÁCLĂ s. f. grup de două sau mai multe cristale alipite sau întrepătrunse. (< fr.
macle)
maclă (Dicționaru limbii românești, 1939)*máclă f., pl.
e (fr.
macle, d. lat.
mácula, pată. V.
machetă, maculatură).
Min. Formă de cristalizare particulară după legĭ fixe rezultată din pătrunderea a doŭă cristale de același fel.
maclă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)máclă (ma-clă) s. f.,
g.-d. art. máclei; pl. mácle