măciucă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂCIÚCĂ, măciuci, s. f. 1. Bâtă mare, mult îngroșată (și adesea ferecată) la un capăt; chilom; măciulie. ◊
Expr. A i se face (sau
a i se pune, a i se zbârli cuiva)
părul (sau
chica)
măciucă = a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se înspăimânta.
2. Parte îngroșată și rotunjită a capătului unui ciomag sau,
p. ext., a altor obiecte. ♦
P. ext. Lovitură dată cu măciuca (
1).
3. (
Bot.;
pop.) Capsulă.
4. (Sport) Aparat de gimnastică, de forma unei măciuci (
1), cu care se execută exerciții de mobilitate, de îndemânare etc. –
Lat. *
matteuca.