macaz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MACÁZ, macazuri, s. n. Dispozitiv montat la bifurcarea a două linii de tren sau de tramvai, cu ajutorul căruia vehiculul este îndrumat pe una dintre liniile bifurcației; porțiunea de șină mobilă care se deplasează cu ajutorul acestui dispozitiv; ac. ◊
Macaz aerian = dispozitiv montat pe firul electric aerian, care permite trecerea unui troleibuz sau tramvai de pe o cale pe alta. ◊
Expr. (
Fam.)
A schimba macazul =
a) a îndrepta în altă direcție cursul unor evenimente;
b) a-și schimba atitudinea față de cineva sau de ceva; a-și schimba părerile, concepțiile etc. – Din
tc. makas.macaz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)macáz (macázuri), s. n. – Ace, schimbător de cale. –
Megl. măcaz „căprior”.
Tc. makas „foarfecă” (Miklosich,
Türk. Elem., II, 122; Meyer 255; Șeineanu, II, 240; Berneker, II, 9),
cf. ngr. μαϰάσι „traversă”,
sb. makaze „tăietor”. –
Der. macagiu, s. m. (acar), din
tc. makasci.macaz (Dicționaru limbii românești, 1939)macáz n., pl.
urĭ (turc. ar.
makas, foarfece, macaz; ngr.
makási, traversă; bg.
makaz, macaz). Partea unde un drum de fer [!] se desparte în doŭă. V.
macagiŭ.macaz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)macáz s. n.,
pl. macázurimacaz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)macaz n. ac (la căile ferate și la tramvaie). [Turc. MAKAS].