macat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MACÁT, macaturi, s. n. Cuvertură de lână, de bumbac etc. (cu desene); scoarță sau covor care se pune pe pereți. – Din
tc. makat.macat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)macát (macaturi), s. n. – Cuvertură. –
Mr. măcate. Tc. macad (Șeineanu, II, 240; Lokotsch 1370; Ronzevalle 163), din
arab. mak’ad „loc de stat”, pentru a se familiariza, în Orient se primește un loc pe patul turcesc;
cf. ngr. μαϰάτι,
bg.,
sb.,
pol. makat.macat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)macát (pop.) s. n., pl.
macáturi / macátemacat (Dicționaru limbii românești, 1939)macát n., pl.
urĭ și
e (turc.
makat, d. ar.
mak'ád; ngr.
makáti, bg. sîrb.
makat; pol.
makat, covor). Învălitoare [!] supțire [!] de pat în timpu zileĭ.
macat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)macat n. acoperemânt de pat. [Turc. MAKAT].