macaragiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MACARAGÍU, macaragii, s. m. Muncitor care manipulează o macara; macaragist. –
Macara +
suf. -giu.macaragiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)macaragíu s. m.,
art. macaragíul; pl. macaragíi, art. macaragíii (-gi-ii)