macac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MACÁC, macaci, s. m. Numele mai multor specii de maimuțe mici, cu capul turtit și cu coada (de obicei) scurtă, care trăiesc în sud-estul Asiei
(Macacus); animal care aparține uneia dintre aceste specii. – Din
fr. macaque.macac (Dicționar de neologisme, 1986)MACÁC s.m. Specie de maimuță cu capul turtit și cu coada scurtă, care trăiește în sud-estul Asiei. [< fr.
macaque, cf. port.
macaco < cuv. bantu].
macac (Marele dicționar de neologisme, 2000)MACÁC s. m. maimuță din Asia, cu capul turtit și coada scurtă. (< fr.
macaque, port.
macaco)
macac (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MACÁC (‹
fr. {i})
s. m. Denumire generică pentru mai multe specii de maimuțe asiatice catariniene, din familia cercopitecidelor, omnivore, arboricole, dar și terestre, de
c. 50-60 cm lungime, cu coada de lungime medie ori scurtă sau fără coadă (
Macacus). Împerecherea se realizează tot timpul anului, gestația este de șase luni și se naște un pui care ajunge la maturitate sexuală la patru ani. Considerate sacre în India. Specia
Macaca mulatta este folosită mult în experiențele de laborator.
macac (Dicționaru limbii românești, 1939)*macác m. (fr.
macaque, d. pg.
macaco, cuv. luat din limba indigenilor din Congo). Un fel de maĭmuță de mărime mijlocie trăitoare în regiunile calde ale lumiĭ vechĭ.
macac (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MACÁC, macaci, s. m. Specie de maimuță mică, cu capul turtit, care trăiește în Malaezia și în Asia meridională
(Macacus sinicus). –
Fr. macaque.macac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)macác s. m.,
pl. macácimacac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)macac m. soiu de maimuțe cu capul turtit și cu coada. foarte scurtă (
Simia cynomolgos).