mașinărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAȘINĂRÍE, mașinării, s. f. Totalitatea pieselor și angrenajelor care alcătuiesc mecanismul unei mașini (
1) sau al unui grup de mașini; mecanism;
p. ext. mașină (
1). –
Mașină +
suf. -ărie. Cf. fr. machinerie.mașinărie (Dicționar de neologisme, 1986)MAȘINĂRÍE s.f. Ansamblul pieselor unei mașini; mecanism; (
p. ext.) mașină. [Gen.
-iei. / cf. fr.
machinerie].
mașinărie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAȘINĂRÍE s. f. ansamblu de piese ale unei mașini; mecanism. (< fr.
machinerie)
mașinărie (Dicționaru limbii românești, 1939)*mașinărie f. (d.
mașină; fr.
machinerie). Mecanizm [!]. Locu unde-s mașinile saŭ mare număr de mașinĭ:
a te scoborî la mașinăria unuĭ vapor.mașinărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mașinăríe s. f.,
art. mașinăría, g.-d. art. mașinăríei; pl. mașinăríi, art. mașinăríilemașinărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mașinărie f. mecanism.