maimuțărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAIMUȚĂRÍE, maimuțării, s. f. (Rar) Maimuțăreală. –
Maimuță +
suf. -ărie.maĭmuțărie (Dicționaru limbii românești, 1939)maĭmuțăríe f. Imitațiune ridiculă a faptelor altuĭa. – În Mold.
momi- și (maĭ des)
monițărie.maimuțărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maimuțăríe (rar)
s. f.,
art. maimuțăría, g.-d. art. maimuțăríei; pl. maimuțăríi, art. maimuțăríilemaimuțărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)maimuțărie f.
fig. imitațiune stângace sau ridiculă.