miere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIÉRE s. f. Substanță semilichidă, gălbuie, dulce și aromată, foarte bogată în zaharuri, vitamine și enzime, culeasă și produsă de albine din nectarul florilor. ◊
Luna de miere = prima lună din viața conjugală. ◊
Loc. adj. De miere = generos, bun. ♦ Nectarul florilor. ◊ Compus:
mierea-ursului =
a) plantă erbacee cu frunzele catifelate, cu flori albastre-violete sau roșii
(Pulmonaria officinalis); b) sâmbovină. –
Lat. mel.miere (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)miére s. f. – Substanță dulce produsă de albine. –
Mr. ńere, ńare, megl. (m)ńari, istr. ml’ǫre. Lat. *
melem, în loc de
mellem, de la
mel (Pușcariu 1072; Candrea-Dens., 1103; Iordan,
Dift., 114; REW 5469), probabil datorat analogiei cu
fel, sal; cf. alb. mjal (Meyer 280; Philippide, II, 647);
it. m(i)ele (
sicil. mieri),
prov.,
cat.,
port. mel, sp. mel. –
Der. mieriu (
var. meriu, mierei),
adj. (de culoarea mierii, auriu);
mieros, adj. (dulceag);
mi(e)ruță, s. f. (limba mielului, Anchusa officinalis).
Mierliu, adj. (cam tulbure), cuvînt folosit în
Olt., pentru a arăta că apele unui rîu nu sînt chiar limpezi după ploaie, este o
var. a lui
mieriu, cu
l expresiv (după Pușcariu,
Dacor., VI, 406 și Candrea, din
lat. *merulus „curat”).
miere (Dicționar de argou al limbii române, 2007)miere s. f. sg. (tox.) pudră obținută din canabis.
miere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)miére s. f.,
g.-d. art. miériimiere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)miere f.
1. suc zaharos ce albinele trag din flori;
2. fig. dulceață;
3. mierea ursului, plantă acoperită cu peri aspri (
Pulmonaria). [Lat. *MELE = MEL].
mĭere (Dicționaru limbii românești, 1939)mĭére f. fără pl. (lat.
mel, *mélis îld.
mellis, mĭere, vgr.
méli; it.
mele și
miele, pv. cat. pg.
mel, fr. sp.
miel. Cp. cu
fiere). O substanță galbenă sirupoasă [!] foarte dulce pe care albinele și vespiile o adună din florĭ, o prepară și o depun în alveolele fagurilor.
Fig. Vorbă dulce:
mĭerea curgea de pe buzele luĭ cînd vorbea. Luna de mĭere, prima lună după nuntă.
Mĭerea ursuluĭ, o buruĭană boraginee numită și
cuscrișor (pulmonaria mollissima și
officinalis).