măzac (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)măzác1,
măzáci, s.m. (înv.) scriitoraș, conțopist.
măzac (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)măzác2, măzácă, adj. (înv.) murdar.
măzac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)măzác (măzáci), s. m. –
1. Mîzgălitor. –
2. Persoană murdară, slinoasă.
Bg. mazačĭ, pol. mazacz (Tiktin).
Sec. XVIII,
Mold. –
Der. măzăcie, s. f. (murdărie).
măzac (Dicționaru limbii românești, 1939)măzác, -ă adj. (pol.
mazacz, mînjitor).
Est. Rar. Murdar. S. m.
Cant. Scriitoraș, scriitor ignorant, mîzgălitor [!]. V.
posac.