măzărat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂZĂRÁT, -Ă, măzărați, -te, adj. (Despre grâu) Cu bobul mare ca mazărea; mășcat. ♦ (Despre ochi) Mare. ♦ (Despre precipitații atmosferice) Cu picături sau boabe mari. –
Mazăre +
suf. -at.măzărat (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)măzărát2, măzărátă, adj. (reg.) nefiresc, silit, forțat.
măzărat (Dicționaru limbii românești, 1939)măzărát, -ă adj. (cp. cu
mazăre).
Munt. Rîs măzărat, rîs silit (de exemplu, de frică). Adv.
A rîde măzărat. V.
mînzește, sardonic.măzărat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măzărát (
reg.)
adj. m.,
pl. măzăráți; f. măzărátă, pl. măzăráte