măzăcie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MĂZĂCÍE, măzăcii, s. f. (
Reg.) Murdărie, necurățenie. – Din
măzac (puțin folosit) +
suf. -ie.măzăcie (Dicționaru limbii românești, 1939)măzăcíe f. (d.
măzac).
Est. Rar. Murdărie. Scriere de om ignorant.