măturea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂTUREÁ, -ÍCĂ, măturele, s. f. 1. Diminutiv al lui
mătură. ♦ Mătură (
1) mică pentru periat hainele.
2. (La
pl.; în forma
măturele) Plantă erbacee albă și păroasă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată și cu floarea compusă, de culoare roz
(Centaurea jurineifolia). [
Pl. și:
măturici] –
Mătură +
suf. -ea, -ică.