măturătură - explicat in DEX

măturătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MĂTURĂTÚRĂ, măturături, s. f. 1. Măturare. 2. (Concr.) Gunoi adunat cu mătura. – Mătura + suf. -ătură.

măturătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
măturătúră f., pl. ĭ. Efectu și modu măturăriĭ. Lucru măturat, gunoĭ. V. tîrnomeată.

măturătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
măturătúră (rar) s. f., g.-d. art. măturătúrii; pl. măturătúri

măturătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
măturătură f. lucrarea și rezultatul măturării.