mătrăgună (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂTRĂGÚNĂ, mătrăgune, s. f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia solanaceelor, cu flori brune-violete care conțin atropină și cu fructe negre, lucitoare, întrebuințată în medicină pentru proprietățile ei antiseptice și cardiace; beladonă, doamna-codrului, doamnă-mare
(Atropa belladonna). ◊
Expr. Parcă i-a dat cineva (sau
a mâncat) mătrăgună = parcă e nebun. –
Cf. alb. matërgonë.mătrăgună (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mătrăgúnă (mătrăgúne), s. f. – Mandragoră (Atropia belladona). –
Mr. mătrăgună. Gr. μανδραγόρα (Philippide,
Principii, 17; Diculescu,
Elementele, 485),
cf. alb. mandragure, it. martagone, sp. martagón. Der. este dificilă (după Pușcariu 1049, prin intermediul unui
lat. *
mandragona; după Pușcariu,
Lr., 265, prin intermediul
alb. matërgonë, care poate proveni și el din
rom. sau din
mr.).
Cf. REW 5291 și contra acestei
der., Densusianu,
Rom., XXXIII, 281.
mătrăgună (Dicționaru limbii românești, 1939)mătrăgúnă f., pl.
e (cp. cu alb.
matărgonă, mandragură, d. gr.
mandragóra, de unde probabil și it.
martagone și sp.
-on și
-ona, crin de pădure). O buruĭană solanee veninoasă în toate părțile eĭ (
átropa belladónna), numită și
ĭarba codruluĭ și
beladonă, din ale căreĭ frunze se scoate
atropina. – La Cant.
mandragóră.mătrăgună (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)mătrăgúnă, -e, s.f. – (bot.) Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori brun-violete și cu fructe negre, lucitoare (Atropa belladonna); doamna codrului, doamnă mare, împărăteasă: „Mătrăgună, doamnă bună, / Mărită-mă într-o lună„. În med. pop., se folosește pentru dureri de picioare, șale, mâini, friguri (Borza 1968: 27). – Cf. alb. matërgonë (DEX).
mătrăgună (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mătrăgúnă (mă-tră-) s. f.,
g.-d. art. mătrăgúnei; pl. mătrăgúnemătrăgună (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mătrăgună f. numele popular al beladonei cu care babele dela țară fac de dragoste și descântă pe cei bolnavi. [Din ital.
martagone, varietate de crin, nume confundat cu
mandragora, ambele plante având, după credințele poporului, însușiri comune].