mătase (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂTÁSE, (
1)
mătăsuri, s. f. 1. Fibră textilă naturală de borangic prelucrat. ♦ Fibră textilă vegetală sau sintetică fabricată prin diverse procedee chimice și având proprietăți asemănătoare cu cele ale firului de borangic. ♦ Țesătură fină, cu desime mare și greutate mică, executată din astfel de fibre; (la
pl.) varietăți de țesături din aceste fibre. ◊
Loc. adj. De mătase = mătăsos, lucios, moale. ◊
Expr. Crescut în mătase = crescut în avuție, în belșug; răsfățat, cocoloșit. ♦ Ață de mătase (
1).
2. (
Bot.; cu sens colectiv) Fire subțiri, cafenii-gălbui, care învelesc știuletele porumbului și care ies din pănuși în formă de smoc.
3. Compuse: (
Bot.)
mătasea-broaștei = denumire dată unor alge verzi, filamentoase, care formează mase plutitoare la suprafața apelor dulci stătătoare;
mătasea-bradului = mătreață-de-arbori. [
Pr.: (
reg.)
mătasă] –
Lat. metaxa.mătase (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mătáse (-tắsuri), s. f. –
1. Țesătură fină. –
2. Smoc la știulete de porumb. –
Var. (
Mold.)
matase. Mr. mătase, megl. mătăși. Lat. metaxa, mataxa, din
gr. μέταξα (Diez, I, 268; Roesler 573; Tiktin; REW 5403),
cf. it. matassa, prov. madaisa, sp. madeja, port. madeixa, cu semantism divergent; și, de asemeni,
ngr. μετάξι,
alb. mëthafsë (Philippide, II, 647).
Pl. este colectiv. –
Der. mătăsar, s. m. (lucrător sau vînzător de mătase; pasăre, Ampelis garrulus);
mătăsărie, s. f. (fabrică, magazin de mătăsuri);
mătăsică, s. f. (țesătură de mătase amestecată cu altă fibră);
mătăsos, adj. (ca mătasea). – Din
rom. provine
mag. matász (Edelspacher 18).
mătase (Dicționaru limbii românești, 1939)mătáse (Munt.) Tran.
mătásă (Olt.) și
matásă (Mold.) f. (lat.
mataxa și
metaxa, mătase brută, d. vgr.
mátaxa și
métaxa, fuĭor de mătase; it.
matassa, fuĭor, legătură de fire, pv.
madaisa, vfr.
madaise [nfr.
matasse d. it.], sp.
madeja, pg.
madeixa. D. rom. vine ung.
matász). Fir supțire [!] și lucitor produs de un fel de omidă numită pop.
gîndac (greșit zis
verme [!], după fr.)
de mătase (în zool.
bombyx). Țesătură (stofă) făcută din asemenea fire:
rochie de mătase (V.
borangic). Firele care atîrnă din știuletele de popușoĭ [!]. Mătăsică, tortel. Pl.
mătăsurĭ, felurĭ de (stofe, de haĭne de) mătase.
Mătasea broașteĭ, lîna broașteĭ. V.
lînă. Matase artificială, matasă făcută din celuloză. – Gîndaciĭ de mătase îs adușĭ din China. Eĭ se nutresc cu frunze de dud (de unde vine numele județuluĭ Tutova, renumit odinioară pin [!] mătase). China, Japonia, Italia, Francia și Spania produc astăzĭ multă mătase. Un painjin [!] carnivor
halabea, care trăĭește în Madagascar, produce o mătase gălbuĭe foarte fină și maĭ rezistentă decît a gîndacilor. Acest painjin poate fi crescut ușor, dar numaĭ în regiunile tropicale. Fiecare
halabea produce 3-4 sute de fire de 4-5 orĭ din zece în zece zile pînă la moarte. Omida
bombyx e maĭ grea [!] de crescut și inferioară în privința economică. Industria acesteĭ mătăsĭ e în plin progres la școala profesională din Tananarivo (1920). În ultimu timp a´nceput a se crește și´n America un painjin numit
koba, care produce un fir din care se țese o mătase foarte frumoasă.
mătase (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mătáse s. f.,
art. mătásea, g.-d. mătắsi, art. mătắsii; (sorturi)
pl. mătắsurimătase (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mătase f.
1. fir subțire ce se trage din gogoșile gândacilor de mătase și țesătura din asemenea fire:
rochie de mătase; 2. învelișul știuletelui de porumb;
3. fig. se zice de părul subțire și moale;
4. Bot. mătasea broaștelor, specie de alge verzi filamentoase cari formează masse plutitoare la suprafața apelor dulci și stătătoare (
Conferva). [Lat. METAXA].