mătăsar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂTĂSÁR, -Ă, mătăsari, -e, s. m.,
adj. 1. S. m. (
Înv.) Persoană care lucra sau vindea mătase (
1).
2. S. m. Pasăre din nordul Europei (care petrece iarna la noi), de culoare sură-roșietică, cu aripile și gâtul negre cu pete roșii și cu un moț de pene în creștetul capului
(Bombycilla garrulus). 3. Adj. (
Reg.) Care produce mătase (
1). –
Mătase +
suf. -ar.mătăsar (Dicționaru limbii românești, 1939)mătăsár m. (d.
matasă). Fabricant saŭ lucrător de matasă.
mătăsar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mătăsár (
înv.)
s. m.,
pl. mătăsárimătăsar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mătăsar m. fabricant sau lucrător de mătase.