mătăhăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂTĂHĂÍ, mătăhăiesc, vb. IV.
Intranz. și
tranz. (
Reg.) A (se) mișca greoi de colo până colo; a (se) clătina, a (se) împletici. –
Et. nec.mătăhăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mătăhăí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. mătăhăiésc, imperf. 3
sg. mătăhăiá; conj. prez. 3
să mătăhăiáscămătăhăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mătăhăì v. Mold. a bănănăi:
vede un ostaș mătăhăind pe drum CR. [Cf.
matahală].